, Tablou uman "

Spectatorii au fost aduşi într-un tren de marfă. Surîd cu eleganţă. Bărbaţi, femei albe, doi copii cîrlionţaţi, cu cizme de ploaie. Ei au găsit nişte bălţi pe marginea drumului şi sar stropindu-i pe toţi din jur. Fain. Zi necunoscută.

Vor înainta spre clădirea lungă, cenuşie. Dezafectată. Copiii au rămas în urmă sărind în bălţi. O mamă îi strigă. Ei nu o aud. Imaginea se defocusează pe ei. O mamă se uită cald în obiectiv, cu gura întredeschisă. Miroase a păr ars. O voce ca fără cuvinte, îndepărtată.

Toţi intră în hala cea lungă. Nu sunt ferestre. Neoanele sunt dispuse sporadic sub tablourile umane – astfel publicul parcurge drumul cînd în plină lumină, cînd în întuneric.

Ea(poate să nu fie interpretată)

E îmbrăcată într-o rochie cu volane, foarte scurtă, transparentă, i se văd picioarele îmbătrînite, vineţii. Pe cap poartă o perucă, în dezordine, transparentă. Vopsită puternic în obraji. Ochii seamănă cu luna inexistentă. Ea nu va rosti nimic doar va vorbi tăcut în acelaţi timp cu vocea de care se apropie. Joc de expresie. Spectatorii merg după ea. O ating pe umeri, o descalţă şi, uneori, ea pătrunde între ei.

Tablou uman 1:

Fecioara întinsă în paie, pruncul doarme, vîntul adie uşor peste nişte magi în auriu. În spate peretele halei îşi schimbă încet culoarea. Neonul aproape se stinge.

.....Din public, o femeie cu pîntec flasc, cu o lacrimă penibilă în colţul ochiului, se

opreşte/cade/moare.

Tablou uman 2:

Acelaşi culcuş de paie. Pletele tînărului ard în linişte. O copilă care l-a iubit nu se mai recunoaşte. Un manechin e îmbrăcat cu o fustă pe arcuri. Copila tremură.

.....Un tînăr cu trench-coat şi pălărie trasă pe frunte se opreşte/cade/moare.

S-a îndrăgostit.

(Pauză)

Erau frumoşi. Ea nu se gîndea niciodată la el. Băiatul aducea cadou cîte o pasăre în colivie.

În fiecare zi, alta.Era o colecţie însemnată. Aveau de toate culorile şi cînd nu cînta una, cîntau alte cinci. Mi se părea ca într-un paradis cu antene foarte înalte. .

(Pauză). Sau se însera.

Tablou uman 3:

Ea priveşte în perete, trăgînd jaluzelele mereu. Cad nişte mere. Un bărbat mimează crucificarea. Mai încolo, un magazin cu pălării, o fîntînă şi călugăriţe scăldîndu-se.

....Un domn şi o doamnă se desprind dintre ceilalţi, cu un zîmbet halucinant, se opresc/cad/mor.

Apoi El a plecat să lucreze într-un magazin cu pălării, lîngă o fîntînă pe lîngă care treceau doamne cu pantofi roşii şi gulere negre.

Eu, de cînd a plecat, întorc mereu ceasul şi intru de pe o uşă pe alta. Sunt atîtea în casa asta. Nu mă plictisesc niciodată. Niciodată.

Tablou uman 4:

Cotoare de măr atîrnă din tavan. Prostituata stă îngenunchiată. Faţa i se acoperă încet.

.....Cîţiva se opresc/cad/mor.

E ora şase... Ba nu, nu... e opt. Am început să nu mai văd aşa bine... E şase, şase, sunt şase. Mă aplec. E mişcarea pe care o fac la ora şase.

Şi dacă nu era şase? Am auzit că a plecat într-o ţară foarte îndepărtată.

Într-o vreme a mai trimis scrisori. Le puneam pe toate la rînd, pe podea. Nu au fost multe. Sper să-i fie bine acolo. N-am înţeles niciodată ce-mi scria. Trebuie să întorc ceasul. Aşa.

Taboul 5 nu există, se trece direct la tabloul uman 6: Cineva bate din palme.

...Spectatorii se opresc / cad/ mor.

Ea intră în ultima cameră. Lumina pătrunde din afară. Pe televizor e chipul ei,nu m-am gîndit că va fi atît de frumos împreună. Se aşază lîngă ecran. Tu stai lîngă televizor şi taci, apele se scurg din tine, se preling pe jos, pe tot cîmpul pînă la acea linie de cale ferată. Vine un marfar cu spectatori, ultimii.

SCURT-METRAJ

Interior . Noapte . Întuneric total . Se aud paşi .

Paşii se opresc şi urmează un moment de linişte . Deodată se aude un scăpărat de brichetă şi se aprinde o flacără în lumina căreia se vede un tânăr aprinzându-şi o ţigară .Trage un fum şi, la lumina brichetei, se uită puţin în jur. Se vede un interior dezolant, o clădire părăsită , cu pereţii scorojiţi şi mucegăiţi . Flacăra se stinge şi se aude un foşnet de hârtii . Bricheta este reaprinsă . Tânărul scoate din buzunar o poză , se aşează pe vine, cu un genunchi pe pământ , ezitând , o rupe .Ridică o jumatate în dreptul ochilor şi, cu bricheta într-o mână şi cu jumătatea de poză în cealaltă , stă aşa câteva secunde .In poza se vede un chip de fată .

TÂNĂRUL : Scuze…

Apropie poza de buze, ca pentru un sărut , apoi o aprinde . Pune poza aprinsă jos , şi răsfoind un jurnal , mai rupe din când în când câte o foaie pe care o aprinde ( trăgând, în tot acest timp, câte un fum din ţigara pe care o ţine între buze ) . Se opreşte din ruptul foilor, şi , cu o strângere de inimă, pune tot jurnalul pe foc. Se ridică şi merge într-un colţ al camerei, unde se află un scaun vechi şi aproape rupt. Lovind scaunul cu piciorul , îl rupe de tot şi pune lemnele pe foc. Trage adânc din ţigară , închide strâns ochii, se clatină pe picioare , îşi duce mâinile la cap. Scapă ţigara, lasă capul în piept şi rămâne aşa câteva secunde . Ridică privirea, clipeşte des . Revenindu-şi , se duce iar în colţul camerei , unde se află o masă.Scoate din buzunar un pacheţel, îşi pregăteşte o grămăjoară din praful aflat în el , pe care o şi inhalează . Camera pare să se învârtă în jurul lui . Clătinându-se , ajunge lângă perete, rămânând cu faţa lipită de el . Scoate din buzunar un marker cu care îşi desenează conturul pe zid . Cuprins de frenezie, începe să scrie pe perete . Scrie versuri, cuvinte amestecate , aparent fără sens, desenează, etc .Se opreşte brusc , lasă markerul să-i cadă din mână . Se lipeşte de conturul său de pe perete. Mergând cu spatele, se depărtează . Scoate un pistol . Focul se stinge. Se aud 3 împuşcături din întuneric . După un moment de linişte , bricheta este reaprinsă . Tânărul stă cu pistolul în mână, iar în conturul său de pe perete se văd 3 găuri de gloanţe . Tânărul lasă pistolul din mână , scoate tot pachetul de ţigări din buzunar şi îi dă foc , lăsându-l să ardă pe pământ. Scoate apoi un pliculeţ şi varsă praful din el în foc . Pleacă din cameră . Se poate citi scrisul de pe perete :

Obişnuiam să fiu EU .

Acum nu sunt decât un alt junkee .

Obişnuiam să am 22 de ani .

Acum n-am decât 3 ani de dependenţă.

Obişnuiam multe….

Dar toate astea se vor termina …